Anca Asmarandei

Antrenor personal Bucuresti Andrei Rusu si Anca Asmarandei

31 de ani Bucuresti

Primul pas

…pentru mine a fost cand am hotarat sa il intalnesc pe Andrei. Am ajuns la el la recomandarea unei persoane foarte apropiate mie si cred ca asta e cea mai sincera forma de reclama. Mi se povestise ce performante a avut cu cineva anume care slabise „n” kilograme, dar am dorit de la inceput sa testez personal compatibilitatea dintre mine si el. Si mie una mi-a placut atitudinea lui  de facem „my way or no way”, cu reguli spuse clar si raspicat in fata. Ne-am vazut intr-o duminica si luni am inceput…

Primul antrenament.

Acesta fiind chiar primul din viata mea. Pana atunci nu am calcat intr-o sala de forta. M-am scutit la cerere de la disciplina educatie fizica inca din scoala generala si toti cei 4 ani de liceu. Am avut o data o tentativa de a face sport si anume aquafitness, mi se parea mie ca tre sa fie funny sa te balacesti prin piscina, dar am abandonat subit pentru ca nu reuseam sa prind miscarile si mi-am zis – hai sa nu ma inec azi. Insa de multa vreme imi tot doream, pe ascuns, sa-mi lucrez/modelez corpul si pentru asta sa gasesc pe cineva care …sa puna biciul pe mine. Pentru ca mersul la sala, plimbatul printre aparate si fiare contorsionate pe care nu stiu sa le folosesc si eventual spionatul celor din jur sa ma prind si eu cum functioneaza treaba – asta nu-i de mine.

Si cum intotdeauna cand iti doresti ceva foarte tare sau de foarte mult timp, ti se si intampla, asa am gasit si eu ce cautam… antrenorul personal sta toata ora cu gura pe tine. Si tot numara exercitiile si te corecteaza si nu te lasa sa cedezi si-ti darama bariere dintre ce crezi ca poti si ce poti intr-adevar sa faci. Daca ai un dram de ambitie in vene, cand genunchii incep sa tremure si bratele tremura si toate oscioarele incep sa doara, ei bine, calmul si in acelasi timp fermitatea din vocea lui iti dau forta sa termini si alea 3,2,1 repetari. Antrenamentele mi se par pe de o parte dure, pe de alta parte antrenante si bine gandite, dar si dureroase, atat pe moment cat si dupa. Cu toate astea si chiar daca comentez aproape toata ora si plec de-acolo cu genunchii tremurand uneori, zilele de antrenament le astept cu emotia si bucuria unui copil care-si desface cadourile de la Mosu’. Pe Andrei Rusu nu-l prea impresioneaza vaicarelile sau comentariile din categoria „nu mai pot”. Dar stie cand anume sa te incurajeze ca ti-a iesit bine repetarea si cand sa-ti impuna sa-ti depasesti limitele. Este foarte atent la detalii, enervant de calm, are buzunarele burdusite cu rabdare si, mai presus decat toate, transpira pasiune pentru ceea ce face.

Alimentatia

Cand m-a informat Andrei ca trebuie sa mananc de 5 ori pe zi, primul meu gand a fost: „Dumnezeule, am si eu o viata! Si pe aia trebuie sa mi-o petrec mancand???!”. Mi-a fost teribil de greu sa trec de la mancatul meu haotic de o data-n zi – seara, la 5 mese/zi. Luni eram cu ochii pe ceas, Andrei cu mesajele pe mine, dar uite asa, cu stresul cat casa, cu mult efort si foarte multa vointa din partea mea, am descoperit ca, ce sa vezi, se pot strecura alea cateva minute de mancat la birou chiar daca nu ai pauza de masa, am descoperit ca stomacul nu ma mai ustura si nu-mi mai face crize, am descoperit ca am mai multa energie peste zi.

Penru mine a fost o ambitie personala sa tin regimul alimentar facut de antrenor personal macar o luna. E adevarat ca in saptamana doi aveam vise nebune… cu clatite. Dar m-am abtinut, mi-am zis ca subconstientul e cel care ma lucreaza, ca inainte nu eram asa disperata dupa dulce, acum e doar fructul interzis si de aia am asemenea pofte. Azi pot sa recunosc cu mana pe inima ca am reusit si o luna intreaga am mancat cu punct si virgula doar ce era pe lista. La ore am mai avut scapari, e drept, 12 nu a fost chiar 12 si asa mai departe. Si daca la inceput era un chin pentru mine, acum mi-am revizuit atitudinea si gandesc asa: regimul este unul pertinent si pot spune chiar permisiv, adica mananc cam toate animalurile (pui, vita, peste, fructe de mare) + lactate + legume + fructe fara numar si nu pot sa zic ca imi lipseste ceva; am stabilit foarte limpede ce mananc in fiecare zi, prin urmare am scapat de eterna dilema – eu maine ce mai gatesc??; pierd simtitor mai putin timp in supermarket, pentru ca ocolesc toate rafturile cu produse gen rontaieli si alte junk-uri si merg direct la tinta; pentru prima oara in viata mea simt ca fac si eu ceva bun pentru mine si mananc sanatos.

Rezultate

Dupa o luna de zile cand m-a intrebat Andrei ce rezultate vad la mine, a trebuit sa il dezamagesc si sa ii spun ca eu, cu ochiul liber, nu vad nimic. E un moment bun sa mentionez ca port ochelari? J Dar, si este un mare DAR … am pornit pe drumul asta cu 50 kg, iar acum cantarul arata constant 47, nu mai am pereche de pantaloni care sa nu pice de pe mine, iar prietenul meu aduce des in ultima vreme complimente la adresa fundului meu. Deci sa-i lasam mai bine pe altii sa comenteze!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Esti bot? *